16 idei de cadouri pentru iubitori de cărți

E singurul volum din listă care nu se citește, ci se folosește: 500 de propuneri, una pe pagină, fiecare cu locul și sezonul ei. Se ține pe măsuță și se deschide la întâmplare când nu vă hotărâți ce faceți în weekendul care vine. Are hărți și fotografii, deci arată bine lăsată deschisă. Merge la un cititor care a ajuns în punctul în care vrea și să facă lucrurile, nu doar să citească despre ele.

Lumina caldă și mică e tot ce cere cititul în pat: destulă pentru pagină, prea puțină cât să țină pe cineva treaz. Se alimentează prin USB, deci merge și dintr-o baterie externă, la cort sau în tren.

Duminica dimineața, cafeaua stă pe noptieră, volumul pe genunchi și niciunul nu e la îndemână. Măsuța se desface peste pat și le ține pe amândouă la aceeași înălțime, plus telefonul, într-un locaș separat. Se pliază complet și dispare sub pat între două duminici. Lemnul e destul de lat cât să încapă o farfurie lângă volum, deci se folosește și la micul dejun, nu doar la citit.

Cine citește în cadă sau la piscină a pierdut deja măcar un volum umflat de apă. Paperwhite rezistă la scufundare, deci intră fără grijă în geanta de plajă, lângă prosop. Ecranul de 300 ppi arată litera ca pe hârtie și odihnește ochii seara, cu lumina lui proprie, fără veioză aprinsă lângă cineva care doarme. Intră mii de titluri în el, iar bateria ține săptămâni. Merge la cine citește deja mult și s-a lovit de problema rafturilor care nu se mai întind.

Autobiografia lui Ibrahimović, scrisă de un romancier, sună mai degrabă a roman decât a memorii de fotbalist: copilărie într-un cartier greu din Malmö, orgoliu, conflicte cu antrenori celebri. Merge și la cine nu se uită la fotbal, fiindcă povestea ține singură. Se citește dintr-o bucată, în două seri.

Silueta decupată în metal arată ca un om așezat care citește, iar cărțile se sprijină chiar de spatele lui. Îl remarcă toți cei care intră în cameră și întreabă de unde e. Stă la vedere, pe birou sau pe raftul de sus, nu în spatele unui teanc. Merge dat împreună cu un titlu anume, ca să nu ajungă singur pe un raft gol.

Randall Munroe răspunde serios, cu fizică adevărată, la întrebări absurde: ce se întâmplă dacă arunci o minge de baseball cu viteza luminii, sau dacă toți oamenii sar deodată. Se citește pe sărite, câte o întrebare, deci merge lăsată pe măsuța din living și deschisă la întâmplare. Prinde la cineva cu umor sec, care a terminat deja tot ce era de citit din zona lui obișnuită. Are desene la fiecare răspuns, ceea ce o face de arătat altora, nu doar de citit singur.

Manualul de supraviețuire la baia de la birou, scris cu seriozitate desăvârșită, cu strategii, diagrame și nume de manevre. E cadoul de râs pentru cineva care are deja raftul plin și primește numai titluri serioase. Se citește în 20 de minute și circulă apoi prin tot biroul, ceea ce e jumătate din rost. E în engleză, deci verifică dacă persoana citește confortabil.

Apărută în 1937 și retipărită de atunci fără oprire, e volumul de la care pornesc mai toate titlurile de dezvoltare personală scrise după. Se dă cuiva care abia intră în zona asta de lectură și vrea originalul, nu a zecea reinterpretare a lui. Limbajul e de epocă și se simte, deci merge mai bine la cineva răbdător cu textele vechi.

Gabor Maté leagă bolile cronice de stresul ținut în tăcere ani la rând, cu cazuri din practica lui de medic. Nu e o lectură ușoară și nici nu pretinde să fie. Se dă cuiva care citește ca să înțeleagă ceva, nu ca să se relaxeze, și care a mai trecut prin autori din zona asta. Merge citită pe bucăți, fiindcă are capitole dense pe care le reiei.

Comedie romantică pe un vas de croazieră, cu doi colegi care se detestă și concurează pe același post. Se termină într-un weekend și nu cere nimic de la cititor. Merge exact când cineva a citit trei volume grele la rând și are nevoie de o pauză, sau ca lectură de vacanță. E destul de cunoscută, deci merită întrebat pe ocolite dacă n-a citit-o.

Se prinde pe copertă, luminează exact pagina și atât. Pentru cine citește seara lângă cineva care doarme, e diferența dintre a mai citi un capitol și a stinge lumina.

Dutton e psiholog la Oxford și scrie despre cum funcționează convingerea, de la vânzători până la interogatorii. Partea utilă e că explică și apărarea, nu doar atacul, deci se citește ca un manual de recunoscut momentul în care ești lucrat. Merge la cineva care lucrează cu oameni: vânzări, negociere, sală de clasă. Are exemple din studii reale, deci nu alunecă în sfaturi de dezvoltare personală.

Titlul pare o glumă, dar volumul e despre cum îți alegi bătăliile, iar tonul direct l-a făcut una dintre cele mai vândute apariții din ultimii ani. Se citește repede, în 3-4 seri. Merge la cineva care se plânge că nu mai are timp de nimic, fiindcă exact despre asta e.

Mihai Morar și Părintele Necula stau de vorbă despre teme mari: credință, moarte, vinovăție, iertare. Se citește pe capitole, seara. Merge la cineva care caută și lecturi românești, nu doar traduceri, și care se uită oricum la podcasturi de tipul ăsta.

Placa se alimentează prin USB și ține cana caldă la nesfârșit, ceea ce rezolvă păcatul capital al cititului: ceaiul uitat lângă cotul stâng, descoperit rece două capitole mai târziu. Arată ca un pick-up, cu tot cu braț, deci stă bine pe birou și fără cană pe ea. Merge la cine citește lung, nu la cine bea cafeaua din trei înghițituri.