19 idei de cadouri de Anul Nou

Abonamentul la sală cumpărat în prima săptămână din anul nou e cea mai scumpă formă de optimism din România. Brățara face, în schimb, partea care chiar contează: arată câți pași s-au făcut azi și cât s-a dormit noaptea trecută. Ține două săptămâni fără încărcat, deci nu ajunge în sertar după prima lună. Prinde la începători, care au nevoie de cifre ca să nu renunțe. Se sincronizează cu telefonul printr-o aplicație gratuită, deci instaleaz-o tu înainte să împachetezi cutia. Curelușa se schimbă cu una colorată, dacă negrul pare prea sobru.

Cadoul dat unei colege sau unei prietene la sfârșit de decembrie are o problemă simplă: nu știi ce folosește și nu poți întreba fără să strici surpriza. Setul rezolvă situația cu zece produse de îngrijire dintr-o gamă obișnuită, ambalate deja într-o cutie care arată bine pe masă. Merge la birou, la o petrecere sau ca dar de mulțumire, când ai de dat același lucru la cinci colege. Produsele se termină până spre vară, deci nu rămâne un obiect în plus prin casă. Verifică lista de produse, dacă știi că are pielea sensibilă și evită parfumurile tari.

Pozele făcute în ultimele douăsprezece luni rămân în telefon și nu le vede nimeni, nici măcar cine apare în ele. Puzzle-ul scoate una afară: alegi imaginea, o trimiți, și primești o sută douăzeci de piese tăiate din ea. Se face pe masă în vreo oră, de obicei în doi, apoi se lipește și ajunge pe perete. Merge la orice vârstă, de la copii până la părinți, fiindcă toată treaba stă în poza aleasă. Alege o fotografie cu detalii multe, că una cu cer mult devine imposibil de terminat.

Anul Nou cere un dar care se despachetează în fața tuturor, pe la unsprezece seara, când lumea deja bea ceva. Pachetul are vin, cafea și câteva produse peste care s-au pus foițe de aur alimentar de 23 de karate, adică exact excentricitatea care se comentează o oră. Se toarnă în pahare și se fotografiază, ceea ce la o petrecere valorează mai mult decât utilitatea. Merge dus la gazda petrecerii, când vrei să aduci ceva ce nu se mai vede pe masă. Comandă-l din timp, că e dintre pachetele care dispar din stoc în decembrie.

Prima seară din anul nou se termină, la orice masă, cu întrebări despre ce urmează: cine se mută, cine se însoară, cine își schimbă slujba. Bila răspunde la toate, cu douăzeci de variante scrise pe un zar care plutește în lichid. Se scutură și se citește, atât, fără reguli de învățat. Prinde la o masă cu oameni care se cunosc bine și au chef de glumit pe seama lor. Se dă și la birou, unde ajunge obiectul care circulă din mână în mână la fiecare ședință lungă.

Berea la doză nu are spumă și se încălzește în cinci minute, ceea ce la o petrecere de iarnă devine o problemă vizibilă. Dozatorul o ține rece și o toarnă cu presiune, deci paharul arată ca la bar, cu guler de spumă cu tot. Stă pe blat sau pe masa din living și funcționează cu doze obișnuite, fără butoi de cumpărat separat. Se dă la cineva care primește prietenii acasă la fiecare meci și e obosit să care navete din pivniță. Ocupă cam cât o cafetieră, deci uită-te pe unde ar sta înainte să îl comanzi.

La miezul nopții toată lumea iese pe balcon sau în curte, iar muzica rămâne în casă, unde nimeni nu mai e. Boxa merge în buzunarul gecii și ține câteva ore, cât să acopere și artificiile, și restul serii afară. Rezistă la apă și la zăpadă, deci nu contează dacă o pui direct pe balustradă. Se împerechează în două secunde cu orice telefon, fără instalat nimic. Merge dat la oricine, fiindcă nu cere configurat nimic și nu are meniuri. Culoarea roșie ajută la găsit, mai ales dacă rămâne pe undeva prin curte.

Biroul de acasă adună, până în decembrie, trei pixuri fără capac, un teanc de facturi și cabluri de la aparate vândute demult. Organizatorul are șase compartimente și două sertare, deci fiecare categorie de mărunțiș își primește locul ei. Stă pe colțul mesei și se golește într-un minut, când vine cineva în vizită. Prinde la cineva care lucrează de acasă, la un elev de liceu sau la oricine se plânge că nu găsește nimic. Alege-l cu sertarele mai adânci dacă persoana lucrează cu hârtii, nu doar cu laptopul.

Ce se dă la petrecerea de Anul Nou ajunge, de multe ori, într-un colț până se termină seara și abia a doua zi se uită cineva la el. Lampa scapă de soarta asta fiindcă se aprinde pe loc: o sferă printată în trei dimensiuni, de cincisprezece centimetri, care umple camera cu una din șaisprezece culori. Are baterie proprie și telecomandă, deci se mută de pe birou pe noptieră fără cablu după ea. Prinde la un adolescent, la un student sau la cine are camera aranjată cu grijă. Totuși, să ai în vedere că lumina ei e difuză, deci nu ține loc de veioză de citit.

Pe la două noaptea, la orice petrecere, cineva ajunge în bucătărie și încearcă să facă un cocktail din ce găsește prin frigider. Kitul scutește partea aceea: are siropurile și ingredientele uscate pentru spritz, cu rețeta scrisă pe cutie. Se adaugă doar prosecco și gheață, restul e măsurat dinainte. Prinde la un om care gătește de plăcere și are deja rafturi întregi de sticle, dar n-a trecut niciodată de vin și bere. Ține câteva luni nedeschis, deci se poate da și în ianuarie, pentru prima petrecere de primăvară.

Alergatul început în ianuarie se oprește de multe ori după trei ieșiri, iar de vină sunt pantofii de sală purtați pe asfalt. Revolution 5 sunt făcuți exact pentru asfalt: talpa amortizează, iar plasa de deasupra lasă piciorul să respire chiar și după o oră. Sunt printre modelele accesibile ale Nike, deci merg dați cuiva care încă nu știe dacă îi va plăcea. Se poartă și pe stradă, nu doar la antrenament. Întreabă mărimea printr-un ocol, sau alege un magazin cu retur simplu, că la pantofi jumătatea de număr contează.

Sticluța personalizată cu numele lui intră în buzunarul de la sacou și iese la miezul nopții, când se face turul de urări. Se dă bine între prieteni, la petrecerea de Revelion, fiindcă e mic, personal și nu cere ambalaj. Totuși, să comanzi din timp, că gravarea numelui cere câteva zile.

Bilanțul de sfârșit de decembrie sună la mulți la fel: am muncit, am dormit, n-am făcut nimic memorabil. Volumul propune cinci sute de lucruri de încercat, de la dormit sub cerul liber până la învățat un cântec pe de rost, împărțite pe continente și pe anotimpuri. Fiecare are o pagină, cu ce trebuie și unde se face. Prinde la un cuplu tânăr, la cine călătorește des sau la un adolescent care se plictisește acasă. Nu se citește cap-coadă, ci se deschide la întâmplare, în serile în care nimeni nu propune nimic.

Lista de rezoluții făcută în ianuarie moare de obicei prin februarie, fiindcă nu se vede nicăieri. Posterul o ține pe perete: o sută de titluri acoperite cu folie, care se descoperă câte unul, seară de seară. Merge la un cuplu, la doi colegi de apartament sau la un om care petrece mult timp singur acasă. Nu cere abonament la nimic anume, fiindcă titlurile sunt clasice și se găsesc peste tot. Ia și un plic de monede mărunte odată cu el, că răzuitul cu unghia strică folia din jur.

Bărbații de peste treizeci de ani își cumpără singuri cam tot ce le trebuie, în afară de parfum, unde așteaptă de obicei să primească. Setul Versace vine cu apă de toaletă și cu produsele de după bărbierit din aceeași linie, deci mirosul se ține toată ziua. Cutia e sigilată, deci se dă direct, fără împachetat. Merge la un soț, la un frate sau la un coleg cu care ești în relații bune, dar nu apropiate. Uită-te întâi ce folosește acum, fiindcă la parfum se merge pe aceeași familie de miros, nu pe schimbări mari.

Toată lumea își propune, pe 1 ianuarie, să se apuce de sport sau să se lase de fumat, și cam toată lumea renunță până în martie. Cartea explică de ce se întâmplă asta: pentru că obiceiurile mari se construiesc din pași ridicol de mici, iar voința nu are mare treabă. Are exerciții concrete la finalul fiecărui capitol, deci se poate și aplica, nu doar citi. Se dă unui prieten care vorbește des despre ce ar vrea să schimbe la el. E scrisă simplu, deci merge și la cine nu citește decât o carte pe an.

Băutura bună adusă de cineva la petrecere ajunge, de obicei, turnată în pahare de plastic luate de la supermarket. Decantorul cu două pahare schimbă complet momentul: se pune pe masă, se toarnă încet și se bea altfel, mai rar. Sticla e groasă, deci rezistă la o petrecere cu mulți oameni în jurul mesei. Prinde la un cuplu care primește des lume acasă sau acolo unde există deja o sticlă bună și nimic în care să o pună. Spală-l cu apă caldă și lasă-l cu gura în jos, că se usucă greu pe dinăuntru.

Cine își propune să citească mai mult are, de obicei, un teanc de cărți începute pe noptieră și un telefon care câștigă de fiecare dată. Cititorul electronic mută toate cărțile într-un obiect subțire cât un caiet, care intră în geantă și nu obosește ochii ca ecranul telefonului. Intră câteva mii de titluri în el, deci nu se mai pune problema spațiului din bibliotecă. Merge la un navetist, la cine citește în pat sau la studenți cu bibliografie mare. Bateria ține săptămâni, dar cablul e tot micro-USB, deci verifică ce încărcător are prin casă.

Dimineața care începe cu o cafea făcută acasă schimbă mai mult din zi decât pare, mai ales iarna, când nu mai ieși pe frig după ea. Aparatul are cincisprezece bari și un braț de spumat lapte, deci scoate și cappuccino, nu doar cafea neagră. Se folosește în fiecare dimineață, la ambele persoane din casă, ceea ce rar se întâmplă cu un dar de sărbători. Merge dat unui cuplu, unui coleg de birou sau cuiva care tocmai s-a mutat singur. Lasă-i loc pe blat înainte, fiindcă e un aparat care se instalează undeva și rămâne acolo.